Datând din secolul al XVI-lea, turnul clopotniţă este monumentul cel mai vechi care s-a păstrat din ansamblul arhitectural de la Mănăstirea Stelea. Fundaţiile lui se aşează pe pragurile fundaţiilor casei din veacul al XV-lea.
De plan aproximativ pătrat, turnul cuprinde trei nivele: parterul, unde se află un gang de acces, etajul întâi, cu o cameră şi etajul al doilea unde se află clopotele. Este structurat în două registre, cel inferior grupând primele două nivele. Nivelul inferior - parterul, este cel original, din zidărie mixtă, în casete şi porţiuni numai din cărămidă. Gangul este acoperit cu o boltă semicilindrică, pe console din cărămidă. Scara de acces la etaje este înglobată în grosimea zidului. Faţadele registrului inferior sunt tratate în arhitectura specifică celei de-a doua jumătăţi a veacului al XVI-lea, în panouri dreptunghiulare de tencuială alternate cu câte trei asize de cărămidă. Terminaţia părţii superioare a acestui registru este decorată cu un şir de ocniţe retrase de la faţa zidului.
Biserica reprezintă un monument de referinţă pentru arta Ţării Româneşti din veacul al XVII-lea. Construită de meşterii domnitorului Vasile Lupu ca o replică a cunoscutei ctitorii din Iaşi "Trei Ierarhi", Biserica Stelea a întrecut ca mărime monumentele construite la Târgovişte în acea vreme. Cu o înfăţişare simplă, elegantă, bine proporţionată, ea este un model de stralucită imbinare a unor elemente şi forme decorative moldoveneşti şi munteneşti.
De plan triconc, cu turle pe naos şi pronaos, cu pridvor închis, biserica prezintă faţadele din zidarie de cărămidă tencuită, sprijinite pe şapte contraforturi masive, fiind împărţite în două registre decorative cu firide arcuite şi cu un brâu de piatră tipic moldovenesc, care încinge întreaga biserică.
Pe partea inferioară, un soclu cu o profilatură puternică, protejat de o baghetă de piatră, accentuează impresia de robusteţe. Registrul inferior, decorat cu firide înalte, înconjurate cu câte un ciubuc arcuit, este străpuns de cele câteva goluri ale uşilor şi ferestrelor. Ferestrele, ale căror deschideri sunt terminate cu un arc în acoladă în partea superioară, au ancadramente de piatră de factură gotică. Decoraţia registrului superior constă în firide formate din arce gemene, dispuse mult deasupra brâului, sub cornişă.
Cele două turle, egale ca înălţime, sunt ridicate mai întâi pe baze scunde, a căror singură decoraţie o constituie un şir de cărămizi dispuse în formă de zimţi şi care susţin un al doilea rând de baze, de secţiune stelată, având pe unele feţe câte o firidă terminată în arc frânt. Circulare în interior, turlele au cele opt feţe exterioare cu firide lungi, gemene.

Poarta de intrare din vestul incintei (sec. XVII) amplasată în axul turnului-clopotniţă din veacul al XVI-lea, la limita trotuarului actual de pe Strada Stelea (fostă Strada Muzeului), a fost descoperită în cercetarile din 1981, când a fost descoperită şi o parte a zidului de incintă. Alcatuită din două masive de zidarie, cu un gol al porţii acoperit cu o boltă semicilindrică, ea a fost refăcută în veacul al XVII-lea.
În afara zidului de incintă al mănăstirii, la 50 m sud de acesta, au fost descoperite urmele unei alte biserici - Stelea veche II - de plan triconc, cu absida altarului poligonală şi cinci contraforturi, elemente caracteristice bisericilor moldoveneşti din epoca lui Ştefan cel Mare, ctitorirea ei fiind pusă pe seama negustorilor moldoveni. Ea suprapune o biserică mai veche, din lemn, de la sfârşitul veacului al XVI-lea şi începutul celui următor. Afectată de cutremurul din 1636, biserica este refăcută în vremea domniei lui Matei Basarab, cu acelaşi plan, excepţie făcând absida altarului care este poligonală şi la interior.
Urmare a năruirii turlei, în epoca brâncovenească se fac intervenţii de întărire a colţurilor naosului şi pronaosului, se reface turla distrusă şi se ridică încă una pe pronaos, adăugându-se la intrare un pridvor. Cu această înfăţişare apare biserica în planul doi al litografiei lui Carol Iser, în 1870, reprezentând vechea Mitropolie a Târgoviştei. După acea dată, monumentul dispare, iar amplasamentul său şi al turnului-clopotniţă, restaurat şi el în veacul al XVII-lea, este invadat de construcţiile civile ale oraşului.
În dreapta porţii de intrare şi a turnului-clopotniţă, se află vechea clădire concepută de arhitectul Nicolae Ghika-Budeşti, care a găzduit până în anul 1987 Muzeul de Istorie. Astăzi, acest spaţiu este destinat expoziţiilor temporare.
Din 1990 Stelea redevine mănăstire şi îşi revendică locul de ctitorie domnească: se vrea din nou a fi Mănăstirea Stelea, ansamblu impunător, cu turn-clopotniţă, case egumeneşti, chilii şi, mai presus de toate, biserica cu hramul "Învierea Domnului" se vrea din nou a fi un focar de credinţă, cultură şi spiritualitate românească, semn de împăcare.